Geniul lui Sadoveanu și mîhnirea metafizică
În fiecare zi, pentru a trezi inspirația din moțăială, mă întorc la Zodia Cancerului sau la vremea Ducăi Vodă. În aceste lecturi, mă întâlnesc cu geniul lui Sadoveanu, care se manifestă într-o mîhnire metafizică profundă. Zodia Cancerului este una dintre acele opere ale lui Sadoveanu care au stârnit nemulțumirea lui Marin Preda, care, în Viața ca o pradă, a criticat fatalismul care pătrunde aceste cărți.
Fatalismul în opera lui Sadoveanu
Preda mărturisește că a fost ținut departe de Sadoveanu de entuziasmul nediferențiat al unui prieten critic literar, care îl irita cu speculațiile sale filozofice despre cărțile marelui povestitor. Preda nu a fost cucerit de înțelepciunea asiatică prezentă în opera lui Sadoveanu, chiar și după ce a citit întreaga sa operă. În ciuda scepticismului și tristeței fataliste care plutește peste teritoriul inventat de Sadoveanu, Preda a descoperit ce avea de admirat în vasta sa operă.
Destinul fatal în Zodia Cancerului
La fel ca în Creanga de aur și în Ostrovul lupilor, în Zodia Cancerului, istorisirea este guvernată de destinul fatal. Nimic nu-l poate opri pe beizadeaua Alecu Ruset de la împlinirea destinului tragic scris acolo, Sus. În aceste vremi de restriște, când salcâmii au înflorit și s-au uscat fără ca noi să vedem asta, desprind din roman foi subțiri, de aur, în materie de geniu al rostirii în scris.
Dialogul dintre beizade Alecu și abatele de Marenne
Într-o scenă memorabilă, beizade Alecu și abatele de Marenne se confruntă cu realitatea unui sat prădat. Abatele, jignit de nepăsarea lui Alecu, insistă că dreptatea și ordinea sunt elementele primare ale unui stat. Alecu, însă, răspunde cu o perspectivă fatalistă, sugerând că aceste daruri sunt ceva cu care Dumnezeu ne va face surpriză într-un veac viitor. Acest dialog reflectă tensiunea dintre idealismul abatelui și realismul lui Alecu, precum și fatalismul care pătrunde opera lui Sadoveanu.
Sursa: Top Secret Craiova