Dezbinarea în negocieri: o perspectivă asupra Loviturii de stat de la 23 august 1944
Într-un viitor volum de eseuri, intitulat „Lovitura de stat de la 23 august 1944. Varianta Mareşalului Antonescu”, se va aborda o perspectivă nouă asupra evenimentelor care au dus la arestarea Mareşalului Antonescu, urmată de predarea sa către comuniști și, ulterior, ruși. Această perspectivă se bazează pe un document care transcrie discuția dintre Suveranul Ion Antonescu și Regele Mihai, o discuție care a durat cel puțin 45 de minute și care a avut loc la Palatul Regal.
Interpretarea negocierilor de Armistițiu
În acest document, Mareşalul Antonescu se referă la negocierile de Armistițiu pe care le-a încercat cu Aliații și cu sovieticii. În încercarea de a înțelege mai bine aceste negocieri, am comparat acestea cu negocierile similare angajate de finlandezi prin intermediul Ambasadoarei URSS în Suedia, Alexandra Kollontai. În urma acestei comparații, diferențele dintre cele două tipuri de negocieri sunt evidente și de o amploare considerabilă.
Contrastul dintre negocierile finlandeze și cele românești
Finlandezii au negociat într-un mod care a salvat națiunea lor, în timp ce românii au negociat într-un mod dezbinat. În paralel cu Mareşalul Antonescu, singurul care ar fi putut obține condiții mai bune, alte grupări și forțe din România au angajat negocieri cu Stalin. Acestea includ Opoziția condusă de Iuliu Maniu, Palatul Regal, Gheorghe Tătărescu și Carol al II-lea.
Concesiile grupărilor românești
Cu excepția Mareşalului Antonescu, toate grupările românești care au intrat în contact cu Moscova s-au arătat dispuse la orice concesie. Motivul acestui comportament pare să fie că aceste grupări nu urmăreau interesul național, ci propriul interes. Această dezbinare în negocieri este un aspect tipic românesc, care va fi analizat în detaliu în volumul de eseuri menționat anterior.
Sursa: Top Secret Craiova