De ce pedeapsa cu moartea nu descurajează criminalitatea?
Pe 9 octombrie, Franța a marcat 44 de ani de la abolirea pedepsei cu moartea, o decizie care a fost privită ca un pas înainte în evoluția justiției umane. Cu toate acestea, în întreaga lume, această sentință continuă să fie aplicată, fiind justificată printr-o presupusă capacitate de descurajare a infracțiunilor grave. Această narațiune, însă, este contestată de experți care subliniază ineficiența sa.
O iluzie a descurajării
Argumentul că frica de moarte ar putea preveni criminalitatea este, conform lui Robert Badinter, o simplă iluzie. În discursul său din 1981, Badinter a evidențiat că pedeapsa capitală nu are puterea de a opri impulsurile criminale. De fapt, datele sugerează că în țările care au abolit pedeapsa cu moartea, cum ar fi Franța, nu s-a înregistrat o creștere a criminalității. În contrast, în statele americane care mențin această pedeapsă, statisticile arată o rată a omuciderilor mai mare comparativ cu cele care au abolit-o.
Cultura violenței și perpetuarea infracționalității
Alain Blanc, fost președinte al curților de jurați, afirmă că pedeapsa cu moartea nu doar că nu reduce infracționalitatea, dar poate chiar să o perpetueze. Aceasta se aliniază unei culturi a violenței, în care răzbunarea și utilizarea forței devin norme acceptate. Raphaël Chenuil-Hazan, director al unei organizații împotriva pedepsei cu moartea, subliniază că țările care aplică această pedeapsă sunt adesea cele care se confruntă cu o cultură a violenței, în care dreptatea este căutată prin metode brutale.
Impulsuri incontrolabile și rațiune absentă
Majoritatea infractorilor violenți acționează din impulsuri incontrolabile, fără a lua în considerare consecințele acțiunilor lor. Chenuil-Hazan identifică trei tipuri de criminali: psihotici, oportuniști și cei din crime organizate. În cazul primilor, frica de moarte nu joacă un rol semnificativ, iar oportuniștii nu planifică faptele, acționând impulsiv. În crimele organizate, motivațiile financiare și de putere depășesc orice frică de pedeapsă.
O soluție simplistă pentru probleme complexe
În ciuda argumentelor raționale împotriva pedepsei cu moartea, în 2024 au fost înregistrate execuții în 15 țări, cu o creștere alarmantă a condamnărilor. Aceasta sugerează o tendință de a căuta soluții rapide și simpliste pentru probleme sociale complexe, cum ar fi sărăcia și dependența de droguri. Politicienii, precum Donald Trump, au folosit pedeapsa capitală ca un instrument de manipulare politică, promițând protecția comunităților prin măsuri dure, fără a aborda cauzele fundamentale ale criminalității.
Instrumentalizarea pedepsei cu moartea
Pedeapsa cu moartea este adesea folosită de regimuri autoritare ca un simbol al puterii și controlului. În Iran, de exemplu, aceasta este utilizată pentru a suprima disidența politică, iar în China, este un instrument prin care liderii își mențin autoritatea. Această utilizare politică a pedepsei capitale ridică întrebări serioase despre etica și eficiența sa în contextul justiției.
Reflecții asupra viitorului pedepsei cu moartea
În concluzie, dezbaterile asupra pedepsei cu moartea continuă să fie relevante și controversate. În timp ce unii susțin că aceasta este o soluție necesară pentru combaterea criminalității, dovezile sugerează că, de fapt, nu face decât să perpetueze un ciclu de violență și să ignore cauzele profunde ale infracționalității. Este esențial ca societatea să reflecteze asupra acestor aspecte și să caute soluții mai umane și mai eficiente pentru a aborda problemele legate de criminalitate.
Sursa: RFI