Dezbaterea privind coordonarea sistemului de urgență: o problemă de autoritate și management
Într-o societate în care eficiența și rapiditatea sunt esențiale, coordonarea sistemului de urgență din România a devenit un subiect de discuție aprinsă. Alexandru Rafila, un nume proeminent în domeniul sănătății, a adus în atenție faptul că, deși Ministerul Sănătății finanțează integral sistemul de urgență, coordonarea acestuia revine Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU). Această dublă autoritate a generat tensiuni și confuzie în rândul autorităților implicate, fiind criticată de unele voci din sectorul sanitar care consideră că ar trebui să existe o linie clară de management și coordonare.
Confruntarea dintre SMURD și Ambulanță: o luptă pentru supremație sau o problemă de organizare?
În centrul acestei dezbateri se află și o dispută între SMURD și Ambulanță, două entități esențiale în sistemul de urgență. Rafila a încercat să lămurească situația, subliniind că, deși respectă munca paramedicilor de la SMURD, nu ar trebui să se fragilizeze sistemul de ambulanță din România. În ultimii 10 ani, acesta a avut probleme constante în ceea ce privește asigurarea resursei umane și starea tehnică a parcului auto. Rafila a menționat că au existat oportunități pentru achiziția de ambulanțe, dar acestea nu au fost exploatate la maxim.
Legislația actuală: un obstacol în calea eficienței?
Un alt aspect criticat de Rafila este legislația actuală, în special Ordonanța 1 din 2014, care introduce noțiunea de „starea provizorie de normalitate”. Aceasta presupune că o stare de boală poate fi considerată o urgență în care coordonarea trebuie să fie asigurată de DSU. Rafila consideră că această ordonanță, care nu a ajuns niciodată în Parlament, ar trebui schimbată pentru a pune lucrurile pe un făgaș firesc.
Un apel la colaborare și asumare politică
Rafila a subliniat necesitatea unei decizii politice pentru a schimba situația actuală. Deși apreciază organizarea realizată de Raed Arafat, el consideră că nu ar trebui să se ajungă la fragilizarea serviciilor de medicină de urgență. În opinia sa, serviciile de ambulanță, care realizează circa 90% din toate intervențiile medicalizate din România, ar trebui sprijinite, nu înlocuite sau marginalizate. În acest sens, el a menționat existența unei comisii mixte între Ministerul Sănătății și DSU, unde Ministerul Sănătății ar trebui să aibă un cuvânt de spus.
Concluzie: o problemă de frică sau de responsabilitate?
În final, Rafila a răspuns la o întrebare care a stârnit multe discuții: cui îi e frică de Raed Arafat? Răspunsul său a fost clar: „Nu știu. Mie nu îmi este frică de Arafat”. Acest răspuns nu doar că subliniază poziția sa fermă în această dezbatere, dar ridică și o întrebare importantă: este această situație rezultatul unei frici sau al unei lipse de responsabilitate?
Sursa: Realitatea.net