Libertatea de exprimare sub asediu: cazul Vasile Bănescu și cenzura jurnalistului Marius Tucă
Într-un context democratic fragil, decizia Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) de a elimina un comentariu al jurnalistului Marius Tucă a stârnit o dezbatere aprinsă despre limitele libertății de exprimare și rolul presei. Materialul cenzurat, intitulat „Democrația a fost călcată în picioare”, critica o decizie controversată a Biroului Electoral Central (BEC), considerată de unii o premieră șocantă în istoria electorală recentă a României. Această intervenție a CNA a fost percepută de organizații precum APADOR-CH drept o încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale, punând sub semnul întrebării competența profesională a membrilor săi.
Un precedent periculos: cenzura ca instrument de control
Decizia CNA de a interveni în spațiul online ridică întrebări esențiale despre echilibrul dintre reglementare și cenzură. Criticii susțin că eliminarea opiniilor jurnalistice, mai ales atunci când acestea au o bază factuală rezonabilă, reprezintă o amenințare directă la adresa pluralismului de idei. Într-o societate democratică, presa joacă un rol crucial ca „paznic al democrației”, iar limitarea acestui rol prin decizii administrative poate crea un precedent periculos, încurajând autocenzura și reducând diversitatea opiniilor din spațiul public.
Competența profesională în funcții publice: o cerință ignorată?
APADOR-CH a subliniat incapacitatea profesională a lui Vasile Bănescu, membru CNA, de a înțelege și respecta principiile fundamentale ale libertății de exprimare. Declarațiile acestuia, conform cărora presa nu ar trebui să critice instituțiile statului, contravin nu doar normelor democratice, ci și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Într-o democrație funcțională, critica autorităților este nu doar permisă, ci și încurajată, fiind esențială pentru responsabilizarea acestora.
Rolul CNA: reglementare sau cenzură?
Consiliul Național al Audiovizualului deține o putere considerabilă în modelarea discursului public, având capacitatea de a sancționa și elimina conținuturi din mediul audiovizual și online. Cu toate acestea, extinderea atribuțiilor sale trebuie să fie însoțită de o înțelegere profundă a reglementărilor internaționale privind libertatea de exprimare. Lipsa acestei înțelegeri, demonstrată de deciziile recente, subminează încrederea publicului în această instituție și ridică semne de întrebare asupra imparțialității sale.
Un apel la responsabilitate
Într-un climat politic și social tensionat, deciziile CNA ar trebui să reflecte un angajament ferm față de protejarea drepturilor fundamentale. Cazul Marius Tucă evidențiază necesitatea unei reforme instituționale care să asigure competența și imparțialitatea membrilor săi. În absența unor astfel de măsuri, riscul ca CNA să devină un instrument de control politic asupra presei rămâne alarmant de ridicat.
Consecințele tăcerii impuse
Închiderea vocilor critice nu doar că afectează libertatea presei, dar subminează și încrederea cetățenilor în instituțiile democratice. Într-o societate în care cenzura devine normă, spațiul pentru dezbatere și dialog se îngustează, iar democrația însăși este pusă în pericol. Este imperativ ca societatea civilă, presa și instituțiile internaționale să rămână vigilente și să sancționeze orice derapaj de la principiile fundamentale ale libertății de exprimare.