Schimbarea de paradigmă: Recomandările Comisiei de la Veneția, între „sfințenie” și „consultativitate”
Într-un peisaj politic marcat de ambiguități și contradicții, relația României cu Comisia de la Veneția devine un exemplu elocvent al modului în care discursurile și deciziile politice pot fi modelate în funcție de interesele momentului. Klaus Iohannis, președintele care odinioară invoca cu insistență autoritatea acestui for european, pare să fi schimbat radical tonul atunci când recomandările nu mai servesc scopurilor sale politice.
În trecut, Comisia de la Veneția era prezentată ca un arbitru suprem al legalității și democrației. În 2018, modificările controversate ale legilor justiției au fost supuse avizului acestei instituții, iar Iohannis însuși a cerut Parlamentului să respecte cu strictețe recomandările primite. Totuși, în 2022, când guvernul și Parlamentul au adoptat în regim de urgență noi modificări legislative, fără a mai aștepta avizul Comisiei, justificările au fost de-a dreptul contradictorii. Ministrul Justiției de atunci, Cătălin Predoiu, susținea că România este deja monitorizată de Comisia Europeană, iar un aviz suplimentar ar fi fost redundant.
De la „direcția corectă” la ignorarea avizelor: O analiză a incoerenței
Comisia de la Veneția a criticat vehement această abordare, subliniind că adoptarea legilor justiției în procedură de urgență, fără consultarea sa, reprezintă o abatere de la standardele democratice. Cu toate acestea, raportul său a fost interpretat selectiv de autoritățile române, care au preferat să evidențieze doar aspectele pozitive. Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a salutat avizul de urgență, declarând că România este pregătită să continue dialogul cu Comisia, în timp ce Ministerul Justiției a transmis că legile adoptate „se îndreaptă în direcția corectă”.
Totuși, această „direcție corectă” pare să fi fost abandonată atunci când Comisia de la Veneția a pus sub semnul întrebării legalitatea anulării alegerilor prezidențiale. În acest context, recomandările forului european au fost brusc retrogradate la statutul de „consultative”. Această schimbare de atitudine ridică întrebări fundamentale despre consistența și integritatea deciziilor politice din România.
Un precedent periculos: Anularea alegerilor și tăcerea autorităților
Decizia de a invalida alegerile prezidențiale a atras critici dure din partea Comisiei de la Veneția, care a calificat această măsură drept abuzivă și arbitrară. Într-o scrisoare adresată forului european, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Theodoros Roussopoulos, a cerut clarificări cu privire la standardele juridice care ar putea justifica o astfel de decizie. Această intervenție subliniază gravitatea situației și evidențiază riscurile pe care le implică ignorarea normelor democratice.
În acest context, tăcerea autorităților române devine asurzitoare. Dacă în trecut avizele Comisiei de la Veneția erau prezentate ca un fundament al politicilor publice, acum ele sunt tratate cu o indiferență care subminează credibilitatea statului român pe scena internațională.
Consecințele ambiguității: O democrație în derivă?
Schimbările de poziție ale autorităților române față de Comisia de la Veneția reflectă o tendință mai amplă de instrumentalizare a instituțiilor internaționale în funcție de interesele politice interne. Această abordare nu doar că afectează imaginea României, dar creează și un precedent periculos pentru viitor. În absența unui angajament ferm față de valorile democratice, riscul de a aluneca într-un regim autoritar devine tot mai real.
Astfel, relația României cu Comisia de la Veneția devine un studiu de caz al modului în care discursurile politice pot fi manipulate pentru a servi scopuri de moment, în detrimentul principiilor fundamentale ale statului de drept. Într-o democrație autentică, recomandările acestui for ar trebui să fie mai mult decât simple sugestii; ele ar trebui să reprezinte un ghid esențial pentru consolidarea instituțiilor și protejarea drepturilor cetățenilor.