Salarii exorbitante la Transelectrica: o oglindă a discrepanțelor economice
Într-un context economic marcat de austeritate și apeluri la reducerea cheltuielilor publice, Transelectrica, compania strategică a statului român, pare să funcționeze după reguli proprii. În timp ce deficitul bugetar al țării atinge cote alarmante, membrii Consiliului de Supraveghere al companiei beneficiază de indemnizații care sfidează orice logică economică. Propunerea de majorare a remunerațiilor până la 42.350 de lei brut pe lună, echivalentul a 5.000 de euro net, ridică întrebări serioase despre prioritățile și etica guvernanței corporative în România.
Argumentul oficial pentru aceste sume colosale este legat de activitatea intensă a Consiliului, care a avut 27 de ședințe și a luat 40 de decizii privind investiții de peste 500 de milioane de lei. Totuși, această justificare nu poate masca discrepanța dintre remunerațiile acordate și realitățile economice ale majorității cetățenilor. Într-o țară în care salariul mediu net abia depășește 4.000 de lei, astfel de beneficii par mai degrabă privilegii feudale decât recompense pentru performanță.
Directoratul Transelectrica: beneficii care sfidează logica
Crăciunul a fost generos și pentru membrii Directoratului Transelectrica, care beneficiază de facilități suplimentare în funcție de domiciliul lor. Cei care locuiesc la peste 60 de kilometri de București primesc 1.250 de euro lunar pentru chirie, iar cei care aleg să facă naveta sunt recompensați cu 3.500 de lei net pe lună pentru transport. Aceste beneficii, deși legale conform OUG nr. 109/2011, ridică semne de întrebare cu privire la echitatea și sustenabilitatea acestor practici.
Începând cu octombrie 2024, Directoratul este compus din cinci membri, printre care Florin-Cristian Tătaru și Ștefăniță Munteanu, ultimul fiind susținut de premierul Marcel Ciolacu. Mandatele lor, care se întind până în 2028, sunt o oportunitate de a analiza dacă aceste remunerații exorbitante se traduc în rezultate tangibile pentru companie și pentru contribuabili.
Acționariatul și influența politică
Transelectrica este deținută majoritar de statul român, prin Secretariatul General al Guvernului, care controlează 58% din acțiuni. Restul este împărțit între Pavăl Holding, fonduri de pensii și alți acționari privați. Această structură de acționariat ar trebui să asigure un echilibru între interesele publice și cele private, dar realitatea arată o influență politică semnificativă, care pune sub semnul întrebării independența deciziilor luate.
Conducerea companiei, în frunte cu Ștefăniță Munteanu, este un exemplu clar al legăturilor strânse dintre politică și managementul corporativ. Această interdependență ridică probleme legate de transparență și responsabilitate, mai ales în contextul unor remunerații care par să ignore complet situația economică generală a țării.
Oglinda unei economii polarizate
Transelectrica devine astfel un simbol al polarizării economice din România. În timp ce majoritatea populației se confruntă cu dificultăți financiare, o elită restrânsă beneficiază de salarii și beneficii care sfidează orice rațiune. Acest contrast nu doar că alimentează nemulțumirea socială, dar pune și presiune pe legitimitatea instituțiilor publice.
Într-o perioadă în care se cere solidaritate și responsabilitate fiscală, astfel de practici nu fac decât să submineze încrederea cetățenilor în stat și în companiile deținute de acesta. Transelectrica, ca actor strategic în sectorul energetic, ar trebui să fie un exemplu de eficiență și echitate, nu un bastion al privilegiilor nejustificate.