Analiza critică a propunerii de modificare a legii regimului armelor și munițiilor, așa cum rezultă din proiectul de ordonanță de urgență dezvăluit recent, ne pune în față o dilemă juridică semnificativă care merită atenția aprofundată. Această inițiativă legislativă, care se propune să aducă legea nr. 295/2004 în conformitate cu hotărârea Curții Constituționale a României din 14 februarie, are ca fundament o critică vizavi de caracterul „excesiv” al restricțiilor impuse exercițiului dreptului de port armă.
În esență, Curtea Constituțională și-a exprimat îngrijorarea că aplicarea automată a restricției dreptului de a purta armă în urma declanșării acțiunii penale pentru infracțiuni comise cu intenție se poate dovedi a fi o măsură disproporționată. Este, fără îndoială, un avertisment asupra necesității echilibrului dintre siguranța publică și respectarea drepturilor individuale fundamentale, în special libertatea individuală și dreptul la autodefense.
Proiectul propus prevede o delimitare mai clară a infracțiunilor care pot genera suspiciuni legate de pericolul pe care un făptuitor îl reprezintă pentru societate, în contextul deținerii și utilizării armelor. Această adaptare a legislației la specificul și gravitatea infracțiunilor, respectând decizia Curții Constituționale, reflectă o încercare de a echilibra imperativul siguranței publice cu protecția drepturilor omului.
Pentru a distila esența acestei modificări legislative, trebuie să ne concentram asupra specificului infracțiunilor ce urmează a fi exceptate de la interdicția generală de port armă. Prin enumerarea preciză a infracțiunilor avute în vedere, este evident că legiuitorul încearcă să acopere un spectru larg de activități ilicite, variind de la infracțiuni grave, cum ar fi terorismul, până la traficul și consumul ilicit de droguri, precum și alte activități susceptibile de a afecta ordinea și siguranța publică.
Această abordare ridică întrebări critice legate de capacitatea infracțiunilor selectate de a reflecta adecvat nivelul de risc asociat cu deținerea și utilizarea armelor și munițiilor. În acest context, chestiunea fundamentală rămâne modul în care delimitarea acestor categorii infracționale poate servi obiectivului de a asigura un echilibru just între nevoia de securitate și protejarea libertăților civile.
De asemenea, este imperativ să evaluăm măsurile propuse în lumina standardelor internaționale privind drepturile omului, cu o atenție deosebită acordată principiului proporționalității și necesității. Orice restricție impusă drepturilor trebuie să fie nu numai legală și necesară, dar și strict proporțională cu obiectivul legitim urmărit.
În concluzie, proiectul de ordonanță de urgență prezintă o incursiune legislativă reprezentativă pentru încercarea de a armoniza legislația națională cu deciziile Curții Constituționale și, pe cale de consecință, cu principiile fundamentale ale drepturilor omului. Reprezintă un pas în direcția ajustării cadru juridic în materia armelor și munițiilor, reflectând o abordare mai nuanțată și mai diferentiată față de restricțiile dreptului de port armă. Prin această modificare, se anticipează realizarea unui echilibru mai just între securitatea colectivă și libertățile individuale.
Sursa: Realitatea.net