În fața unui peisaj juridic în continuă evoluție, hotărârea recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza nr. C-491/21 reprezintă un catalizator pentru reflecțiile noastre asupra aplicării principiilor fundamentale ale libertății de circulație și sedere, conferite de Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), carte drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Directiva 2004/38/CE. Acest caz, adus în fața justiției europene de avocatul Corneliu-Liviu Popescu, scoate în evidență discrețele importante în implementarea acestor principii esențiale, dezvăluind deficiențe legislative la nivel național care pot împiedica cetățenii Uniunii, rezidenți în state membre altele decât cele de origine, de la exercitarea unor drepturi inerente cetățeniei europene.
Interpretările juridice oferite de CJUE în această hotărâre subliniază imperativul statelor membre de a alinia practicile și reglementările naționale la cerințele de drept al Uniunii, prin garanția că toate restricțiile asupra libertății de circulație și sedere trebuie să fie justificate printr-un interes general și supuse unui test de proporționalitate strict. Este evident că, în cazul de față, legislația românească privind eliberarea cărților de identitate cu valoare de document de călătorie în interiorul Uniunii a fost în contradicție directă cu aceste principii, astfel încât împiedica cetățenii români rezidenți în alte state membre să beneficieze de drepturi fundamentale garantate de statutul lor de cetățean al Uniunii.
În acest context, CJUE a reiterat că restricțiile asupra libertății de mișcare și de ședere nu pot fi justificate decât în cazul în care corespund unei necesități legitimă și sunt proporționale cu obiectivele urmărite. Acest principiu, deși pregătit de numeroase precedente jurisprudențiale, rămâne un pilon central al integrării europene, esențial pentru protecția și promovarea drepturilor cetățenilor Uniunii.
Prin urmare, este de datoria legislativelor naționale să revizuiască și să ajusteze, atunci când este necesar, cadrul normativ intern, pentru a reflecta respectul deplin față de libertățile fundamentale garantate de acquis-ul comunitar. Această hotărâre a CJUE vine nu numai să confirme drepturile cetățenilor Uniunii în context transfrontalier, ci și să accentueze responsabilitatea statelor membre de a asigura un cadru adecvat de aplicare a acestor drepturi, evitând astfel orice formă de discriminare sau obstacol nejustificat în fața exercițiului liber al acestor drepturi.
În final, această decizie reprezintă un moment de referință pentru jurisprudența europeană în materie de drepturi fundamentale și libertate de circulație. Ea reafirmă principiile fundamentale care guvernează Uniunea Europeană și subliniază obligația fiecărui stat membru de a se conforma acestor principii, garantând astfel respectul și protecția efectivă a drepturilor cetățenilor săi în spiritul adevărat al valorilor europene. Prin ea, CJUE nu doar că a protejat drepturile individuale ale cetățeanului inițiator al cauzei, dar a și consolidat legăturile de încredere și solidaritate care stau la baza proiectului european.